E frig...

Mă uit pe fereastră, a început să ningă. Să tot fie vreo jumătate de oră de când a început să cadă zăpada. Nu sunt impresionat. De ce-aş fi, oricum? E doar zăpadă. Nimic interesant, nimic nou. La dracu' cu încălzirea lor globală şi cu prelungirea verii şi cu scurtarea iernii. Zăpadă va fi mereu iarna.

Simt deodată pulsul ridicându-se, inima o ia la galop şi sângele îmi zvâcneşte în tâmple. Pun mâna pe tastatură, vreau să mă întorc la C++. Nu pot. Parcă controlat de un păpuşar necunoscut, mă ridic de pe scaun şi mă îndrept spre balcon. Sunt conştient de ceea ce fac, însă nu pot să mă opresc. Ce naiba? Vreau să mă întorc pe scaun, să stau cu ochii holbaţi în monitor şi să-mi continui lucrul. Sunt aproape de uşa balconului acum. Întind mâna, încerc s-o deschid. Reuşesc. Un val de frig invadează camera şi eu nu par deloc afectat de cele minus 8 grade care sunt afară. Ies în balcon. Am doar un tricou şi nişte pantaloni scurţi pe mine. E frig... e atât de frig. Acum îmi dau seama, însă nu pot să mă mişc. Privesc prin negura nopţii, parcă fixând cu privirea ceva, însă nu am ce. E frig... e foarte frig... Deja încep să tremur serios. Ochii mei sunt aţintiţi tot în hăul acela. Brusc, îmi pun mâinile pe balustrada rece. E rece... e atât de rece încât începe să doară.
Tot caut un termen de comparaţie pentru frigul acela. Tot sper să vină cineva să mă vadă, să mă ia de pe balcon, să mă aducă în casă, să mă strângă în braţe, să mă încălzească. Nu a venit nimeni. Demult nu mai are cine să vină. Dar eu tot aştept. Aştept şi privesc. Privesc în noapte. Acum, nu mai fixez nimic cu privirea. Pare-se că am pierdut acel ceva la care mă holbam cu atâta sete. Nu-l mai găsesc. Caut în disperare. Deja inima a început să bată din ce în ce mai tare. Pulsul a crescut. Caut... ce dracu' caut? Nu văd! Nu văd, la naiba!!

Deodată îmi ridic mâinile de pe balustradă printr-o mişcare bruscă, scurtă. Pielea mi-a rămas lipită de balustradă, mânile-mi sunt pline de sânge. Curge şiroaie. Nu se mai opreşte. Lichidul acela roşu curge neîncetat din palmele-mi tremurânde.

Am găsit... da... desigur... termenul de comparaţie. Frigul acela... se aseamănă cu moartea. Nu ştiu de ce însă, nu ştiu cum se simte când mori. Mulţi spun că e frig. Acum e frig... e atât de frig... Mă urc pe balustradă, mă uit în jos... Vântul se înteţeşte, zăpada îmi izbeşte violent faţa. Mă uit în jos... se pare că am găsit ceea ce căutam cu atâta disperare... nu pot să văd însă, dar ştiu că e acolo, jos. Trebuie să ajung acolo! Trebuie, la dracu'!

Începe să fie cald... ştiam că atunci când cazi, frigul e mai puternic. Curenţii, dacă-mi aduc aminte bine. Nu ştiu de ce, dar îmi e cald. Cu cât cad mai mult cu atât îmi e mai cald. E o căldură plăcută totuşi... îmi place. Aproape am ajuns. Tot nu văd nimic, dar simt că mai am puţin... Încă puţin... Încă--

"Ningeeee!! Ningeee!!!" Deschid ochii brusc, sunt pe balcon. În negura aceea, sub un felinar ceva mai la stânga, văd un copil care ţopăie de fericire: "Ninge! Ninge!! Alin, ninge!!" Îmi e frig, însă pot să mă mişc. Mă întorc în casă. Mă aşez liniştit pe scaun şi-mi reiau lucrul. Hmm... bool g_bWriteError = false; Asta era problema! În sfârşit am găsit-o. Cum de n-am văzut-o până--

Simt deodată pulsul ridicându-se, inima o ia la galop şi sângele îmi zvâcneşte în tâmple... Începe să-mi fie frig... Nu sunt pe balcon... Dar e frig... Atât de frig...