Despre dragoste

DRÁGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor. ♢ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ♢ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, faţă de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ♢ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârşi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Fiinţă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relaţii amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dinţate şi cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.


Dragostea este relativă. Ba nu, e crudă. Chiar inumană. Nu credeam că cel mai pur sentiment deţinut de oameni este şi cel mai distructiv. E foarte simplu dacă îi dai un răgaz de gândire minţii tale. Iubeşti pe cineva pur şi simplu, fără obligaţii, fără falsuri, fără profitare. Pur şi simplu. Te-ai îndrăgostit de o persoană. Poate te-a cucerit zâmbetul ei irezistibil. Poate personalitatea înflăcărată. Poate inteligenţa şi independenţa. Poate buzele moi şi cărnoase care le săruţi de fiecare dată cu pasiune, ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa ta şi te agăţi de orice fir de speranţă rămas încă atârnat de singura persoană care te face să te zvârcoleşti noaptea fără somn atunci când nu e lângă tine. Poate toate acestea la un loc. Poate n-ai motiv. Doar o iubeşti. Pur şi simplu.

Un miracol durează decât trei zile. Am ajuns să urăsc persoana care a inventat fraza aceasta pe cât de adevărată pe atât de dureroasă. Într-adevăr, durează trei zile. Însă acele trei zile sunt cele mai minunate zile din viaţa ta. Sunt cele trei zile în care eşti liber. Eşti liber s-o iubeşti fără nici un fel de constrângere. Eşti liber s-o iei în braţe, să te uiţi în ochii ei şi să-i spui că o iubeşti. Acestea sunt momentele în care TU eşti LIBER.

Şi apoi urmează îndoiala. Îndoiala sub formă de o simplă şi crudă numărătoare inversă. Sec. Crud. Inuman. Poţi deja să numeri câte bătăi de inimă mai sunt până se termină totul. Poţi deja să simţi lanţul în jurul încheieturilor. Sunt semnele care îţi spun: "Nu mai eşti liber." E simplu. E dureros de simplu cât de repede se poate terminat totul. Într-o clipită. Totul îţi este furat. Nu ştii dacă e vina ei sau e vina ta sau dacă e vina cuiva. În disperarea momentului, arunci vina în stânga şi-n dreapta fără să vezi pe cine loveşti. Un gest prostesc de disperare. Simţi cum lanţurile îţi sfâşie încheieturile şi nu poţi face nimic. E oribil. E grotesc. E simplu. E dureros de simplu. E dragostea.

Dragostea te înalţă, dragostea te doboară. Nu poate fi controlată, nu poate fi prezisă, nu poate fi evitată. Poţi scăpa o dată de ea, de două ori poate. Chiar şi de trei ori dacă mintea ia locul inimii. Totuşi, la un moment dat, vei fi înfrânt. Vei fi ridicat la cele mai înalte ceruri şi vei fi aruncat de-acolo. Nimic nu te poate pregăti pentru dragoste. E simplu. E dureros de simplu, chiar.

Vrei s-o uiţi, ţi-a spus asta, miracolul a luat sfârşit. Însă tu ştii că nu poţi. Îţi e imposibil. Este o plăcere sadică de a cădea de nenumărate ori, de a suferi de nenumărate ori, de a te înălţa de nenumărate ori. Cum? De ce? Ea e de vină? Eşti tu de vină? Nu... e simplu. E dureros de simplu. Nu-i nimeni de vină. E dragostea de vină. Şi totuşi... speri. E o speranţă prostească. Ştii că nu se va întâmpla nimic, dar tot speri. Speri să se întâmple ceva. Să reapară scânteia.

Asta-i dragostea. Plăcere, agonie, speranţă.