Contraste

Alb şi negru? Sau poate negru şi alb? Cred că am greşit, cel mai bine e "alb sau negru". Sau... negru sau alb?
Cât de diferiţi suntem şi cât ne asemănăm... Câte păcate avem şi cât de sfinţi suntem... Cât ne lăfăim în noroi şi cât ne târâm prin lux... Cât de negri suntem şi cât de albi suntem.

Mai deunăzi eram într-un tren, într-un compartiment de clasa I, având în buzunar un bilet de clasa a II-a, nefiind deranjat de diferenţa dintre cele două. Cunoşteam acest lucru, însă. M-am întors comod în scaun, încercând să-mi schimb poziţia în timp ce doi prieteni de-ai mei, o fată şi un băiat, nu ştiu ce bombăneau în faţa mea între două sărutări pasionale sub difuza lumină aruncată pieziş de un bec muribund. În acea linişte, unde numai tropăiturile sistematice ale roţilor trenului se auzeau, dinspre coridor se percepeau paşi de om din ce în ce mai apropiaţi de compartimentul nostru. Tăcerea a fost rupă violent de controlor, care ne-a întâmpinat cu binecunoscutul: "Bună seara, biletele la control vă rog." Nu am părut prea deranjaţi, însă, de acesta, scoţând cu neinteres biletele şi întinzându-i-le. Acesta, duce compostorul la bilet, însă, se opreşte, mijind ochii şi bolborosind ceva de lumina aproape inexistentă, în timp ce îşi freca degetele murdare pe compostorul metalic ce strălucea straniu în toată acea întunericime. A zâmbit ironic şi a compostat biletele. Se uită la noi şi spune: "Astea-s bilete de clasa a II-a. Dacă vreţi să rămâneţi în clasa I, va trebui să plătiţi diferenţa de bilet, cinzeci şi două de mii." Evident că nu deţineam suma respectivă, de persoană. Ne-am văzut nevoiţi să părăsim sanctuarul călduros şi prost iluminat. Am luat toate bagajele şi am părăsit compartimentul şi becul muribund.
Începem să mergem prin vagon până acesta se termină. Dintr-o dată, scenariul se schimbă instantaneu: beţivani, curve, hoţi, aurolaci şi "oamenii clasei a II-a" ne aruncă priviri cercetătoare şi nu tocmai plăcute. Intraserăm fără nici un drept pe teritoriul lor. Noi, cei din clasa I, eram la mila lor acum, fiind nevoiţi să trecem pe lângă toţi cei care aveau să devină colegi de vagon. La clasa a II-a nu există compartimente, nu există intimitate şi nu există delimitări sociale. Toată lumea stă în acelaşi vagon mizer care duhneşte a transpiraţie, a mâncare stricată şi a excremente umane şi animale, fără să fie deranjaţi de acestea. Oricum, chiar dacă ar fi deranjaţi, nimeni n-ar îndrăzni să zică nimic.
Găsim locuri, însă sunt lângă doi beţivi care ţintuiesc cu privirea şi încep să facă semne obscene prietenei amicului meu. Hotărâm, în unanimitate să îi părăsim definitiv şi irevocabil. Găsim, în acelaşi vagon alte locuri, însă lângă o fereastră crăpată prin care curentul bate violent, ameninţând orice persoana care va sta lângă el cu îmbolnăvirea grabnică. Mă ofer să stau acolo, şi aşa pofta de viaţă dispăruse, nu-mi pasă de curentul care-mi străpunge urechea. Cei doi prieteni se aşează pe locurile din faţa mea şi reiau ceea ce au întrerupt când a venit controlorul. Încep să mă gândesc în timp ce privesc în jur... Întorc capul încet spre dreapta şi văd câţiva copii de vreo 14-15 ani care sorb cu voinicie dintr-o sticlă de vin, în timp ce unul din ei introduce mâna în pantalonii prietenei sale, făcând-o pe aceasta să geamă de plăcere. Mut privirea cu câteva locuri mai în faţă. Câţiva hoţi "operau" cu o mână de maestru la buzunarul unui biet nenorocit care a avut nenorocul să aţipească câteva momente. Lângă el, speriat, un altul sătătea şi se uita neputincios, în timp ce unul din hoţi îl ameninţa cu priviri tăioase. În vagon e zarvă mare. Mirosul e pe măsură. Un fin parfum de bere amestecată cu vin, urină şi transpiraţie îmi pătrunde în căile nazale, zgâriindu-mi simţul olfactiv.
Îmi întorc capul la loc şi fixez cu privirea o panglică albă agăţată de geam, pe afară, fluturând în neştire, întărâtată de vântul puternic ce bate pe lângă tren... îmi aduce aminte de "D-l Goe" al lui Caragiale, însă nu ştiu de ce... e doar o panglică albă fluturând în negura de-afară. Alb şi negru... negru şi alb... La dracu'! Iar am greşit! Alb sau negru, negru sau alb...

Oare ce-o face becul muribund de la clasa I? El nu luminează alb, nu luminează negru, el luminează culoarea dintre cele două. O culoare nedefinită, neştiută şi neînţeleasă de nimeni... o culoare muribundă... a unui bec muribund.